Am răcit destul de puternic. Am şi uitat că există aşa ceva ca febra, dureri de gît...etc. Mi-am făcut planuri pe azi, dar acum trebuie să stau în casă că nu vreau să se complice totul. Parcă sunt prizonieră....... :D. În genere nu am avut scopul să scriu despre răceala. Pur şi simplu datorită ei butonez tastatura.....cam greu,dar merge.
De mai mult timp am observat nişte panouri foarte drăguţe prin oraş. Nu e vorba de o publicitate clasică, eu am luat-o ca un îndemn. Pe aceste panouri scria cam aşa: "Tu ai timpul , eu doar dragostea "! ( sau fericirea...nu mai ţin minte precis....să dăm vina pe febră).Chestia este că fiecare dintre noi are pe cineva în vîrstă: părinte, bunel, bunică, mătuşă, sau simplu cunoscut. Cînd eşti tînăr, nu prea simţi cît e de greu la o vîrstă mai înaintată. Nici eu nu simt asta......
Şi totuşi am o bunicuţă foarte super. Cînd eram mică fiecare vară mi-o petreceam la ea împreună cu sora şi verişorii. Acum ne ducem foarte rar. Şi uităm să o sunăm...... . Şi îmi dau seama că noi avem tot viitorul înainte, dar bătrîneii nu prea au acest lux care se numeşte : timp. Ei au doar dragostea celor din jur, doar grija pe care le-o purtăm. Iar noi cîteodată îi lipsim de această atenţie - care e ceva uimitor de uşor pentru noi şi totodată foarte preţios pentru ei. Iubiţi bătrîneii şi preţuiţii cît îi aveţi. Eu mă duc să-mi sun bunica .Sper că prin intermediul a ceea ce am scris am atins şi sufletele voastre.
De mai mult timp am observat nişte panouri foarte drăguţe prin oraş. Nu e vorba de o publicitate clasică, eu am luat-o ca un îndemn. Pe aceste panouri scria cam aşa: "Tu ai timpul , eu doar dragostea "! ( sau fericirea...nu mai ţin minte precis....să dăm vina pe febră).Chestia este că fiecare dintre noi are pe cineva în vîrstă: părinte, bunel, bunică, mătuşă, sau simplu cunoscut. Cînd eşti tînăr, nu prea simţi cît e de greu la o vîrstă mai înaintată. Nici eu nu simt asta......
Şi totuşi am o bunicuţă foarte super. Cînd eram mică fiecare vară mi-o petreceam la ea împreună cu sora şi verişorii. Acum ne ducem foarte rar. Şi uităm să o sunăm...... . Şi îmi dau seama că noi avem tot viitorul înainte, dar bătrîneii nu prea au acest lux care se numeşte : timp. Ei au doar dragostea celor din jur, doar grija pe care le-o purtăm. Iar noi cîteodată îi lipsim de această atenţie - care e ceva uimitor de uşor pentru noi şi totodată foarte preţios pentru ei. Iubiţi bătrîneii şi preţuiţii cît îi aveţi. Eu mă duc să-mi sun bunica .Sper că prin intermediul a ceea ce am scris am atins şi sufletele voastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu