Păr strîns în cosiţă. Banca întîi. Caietul meu jos. Băiat atent. Prietena mea - el te iubeşte. Eu- nici o emoţie. Tema pe acasă. El - mă ajuţi şi pe mine la engleză. Eu- nici o emoţie. Mereu în jur. În dreapta mea . În stînga. Privire. Cuvinte. Întrebări. Nici o emoţie. Excursie. Dans. Scrisorele. Poezioare. Nimic.
Peste cîţiva ani...
Nu pot învăţa. Lipsă de concentrare. Gînduri. Nebunii . Sentimente. Inimă ce tresare. Tremurici. Piele de găină. Visuri. El - nici o emoţie. Dorinţe. Dialoguri. Suferinţă. Chin. El - nimic.
Peste cîţiva ani...
Eu- amintiri frumoase, el - amintiri frumoase. Ce prostuţi eram amîndoi. Lucrăm. Studii. Planuri de dezvoltare profesională. Mai maturi. Mulţumiţi de viaţă. Eu cu un el, şi el cu o ea. Fericiţi.
Nu pot învăţa. Lipsă de concentrare. Gînduri. Nebunii . Sentimente. Inimă ce tresare. Tremurici. Piele de găină. Visuri. El - nici o emoţie. Dorinţe. Dialoguri. Suferinţă. Chin. El - nimic.
Peste cîţiva ani...
Eu- amintiri frumoase, el - amintiri frumoase. Ce prostuţi eram amîndoi. Lucrăm. Studii. Planuri de dezvoltare profesională. Mai maturi. Mulţumiţi de viaţă. Eu cu un el, şi el cu o ea. Fericiţi.
Cînd ţi se oferă pe tavă, faci mofturi. Cînd e interzis, ţi se pare un deliciu.
7 comentarii:
Daca ar fi sa ma pozitionez imaginar in perioadele de timp din postarea de mai sus, cred ca ar fi undeva dupa:
"Peste cîţiva ani..."
Ma afecteaza rau de tot ideea de scurgere a timpului, mai ales cand am trait deja despartiri de colegi de scoala, apoi de liceu, se apropie si finisarea studiilor de licenta. Iarasi perioade interesante lasate in urma, colegi de facultate, clipe care nu le regret.
Da, multumit de serviciul care la care sunt. Da, planuri de crestere in cariera.
Insa parca tot vreau inapoi, in trecut..
@am
Cred ca toti vrem :). Cel putin pentru o zi. Ma gandesc ca unele zile monotone de atunci, azi mi se par super distractive. Noi ne schimbam, dar mai avem ceva din copilul de atunci.
Daca nu putem opri timpul, macar sa ne facem niste amintiri frumoase pentru "Peste citiva ani ..." :D.
Cînd e interzis, ţi se pare un deliciu. - foarte adevarat
parca e ceva acolo in fiecare dintre noi, ceva care ne face sa fim atenti numai atunci cand noua nu ni se ofera atentie. nu stiu ce...
suntem oamneni. suntem atat de sensibili si inocenti in nepuntinta de a ne bucura de ce avem. suntem dornici( de ce nu? Siguri) ca exista oricand ceva mai bun.
de cele mai multe ori, nu. dar nu conteaza. fiecare isi urmeaza departarea de "ce detine" in momente diferite( nu prea conteaza varsta- ceea ce ai aratat si tu minunet)
concluzia...(poate tot ce ar fi trebuit sa spun): MINUNAT! =D>
;)) scuza greselile de dinainte.....
ce mai vroiam sa spun...e mare pacat ca lumea nu mai este capabila sa isi doresca sa redevina copii. De parca maturitatea ne face mai buni>:P
gatik, am terminat.
@joc cu visarea
Maturitatea ne sterge inocenta. Dar sunt si unii maturi foarte copilarosi. Eu am intalnit cativa . Sunt foarte sensibili si nici asta nu e bine. La fiecare varsta sunt diferite delicii pe care trebuie sa le descoperi :)
eu una nu cred asa. adica nu maturitatea este cea care ne sterge inocenta, cum ai zis si tu. noi suntem. maturitatea nu este altceva decat niste ani aruncati pe un calendar. nicidecum nu ar trebui sa ne schimbe pe noi ca persoane.
iar ca.....atunci cand esti matur si copilaros esti sensibil. oare nu viata este numai sensibilitate? nu ar trebui oare viata sa fie numai zambet? copilaria te invata asta. da e adevarat....la fiecare varsta primesti cate un "deliciu".
nu este dificil sa te bucuri de acel lucru , la acel moment. Doar de aceea ne-a fost daruit! problema este sa inveti si mai ales SA AI CURAJUL sa pastrezi lucrul ala, si sa te bucuri de el mereu: fie ca ai 10, 20, 40 sau......89 de ani.
parerea mea;))
Trimiteți un comentariu