Şi-aşa-mi vine cîteodată

Am făcut demultişor un test şi rezultatele erau atribuite temperamentului sangvinic. Fiindcă consideram că acesta este cel mai cel mai dintre toate, pot să afirm că eram pe deplin mulţumită.

Să fim sinceri - azi cred că temperamentul meu este "ciudat", "diferit", nici rău, nici bun . Cred că fiecare dintre noi a simţit măcar o dată în viaţa lui - valul. Eşti la mare, stai în apă şi atunci cînd vine un val puternic , el întîi te loveşte şi apoi te trage după el. Ăsta este temperamentul meu .

Şi fiecare zi e u nou început de val. Ehhhh..... temperamentul. Şi-aşa-mi vine cîteodată:

- să mă duc într-o cameră şi să strig tare , tare, tare

- să fac triplu salt pe gheaţă, aşa mai mult imaginar

- să apăs pauză şi să mă duc să-mi fac un ceai şi cînd mă întorc, totul să se dezmorţească

- să plîng, dacă mă doare ceva şi să nu mă gîndesc ca par slabă de caracter

- să am aşa stări de "dar mie mi-i totuna", sau " ei şi ce" sau "e ora 7:00, ei şi ce, dar mie mi-i totuna"

- să mă duc şi să îmbrăţişez un om care nu mi-i foarte apropiat şi el să nu facă concluzii pripite,

- să dau mîna mai apăsat şi nimeni să nu se gîndească că zilnic trag de fiare

- să râd, şi da, să arăt dinţii cînd râd

- să fiu aşa cum sunt şi să dau peste cît mai puţini oameni care să mă scaneze şi din faţă şi din spate şi din profil

- să tac, dacă vreau

-să nu fiu sangvinică, să fiu : "timon", "moniţă", "ninuni" şi cîteodată " alinka"

...

şi să-mi vină mai des cîte-o stare de asta