Astăzi m-am apucat de făcut curăţenie în caiete şi cărţi. Jumate le-am pus în locul special numit "urnă". Restul le voi pune undeva, departe de ochii mei. Prin teancul de xeroxuri am găsit : o adeverinţă medicală, un aviz - concluzie consultativă narcologică şi o poliţă facultativă contra accidentelor- toate pe numele meu. Brusc mi-am amintit : da eu am permis auto :D . Folos mare nu-i sau mai bine spus e chiar zero. Totuşi am amintiri atît de plăcute. Dacă memoria mă ajută, cursul auto l-am făcut acum 2 ani. Parcă a fost ieri. Teoria "mergea ca pe roate". Iaca la practică era mare veselie.
În prima zi de practică, instructorul mă întreabă dacă am mai condus. Eu spun că nu. El zîmbeşte pe sub mustaţă, şi spune " Tu ce aştepţi ca maşina să se pornească singură? , aici nu ţi-i science - fiction". Am uitat să meţionez ce maşină "super-puper" aveam. Modelul iaca nu-l ţin minte, dar sigur era rusească . Scaunul se dădea pe spate fără a fi nevoie de mişcat ceva. Cutia era manuală, iar atunci cînd schimbam viteza, trebuia să o fac uşor ca să nu se desansamblez ceva. Încă ceva - de la început cînd puneam frîna de mînă eu utilizam ambele mîini :D . Mă sui eu în maşină şi încet, încet mă pornesc. Mergeam stîngaci pe stradă. Dacă te uitai din urmă, vedeai o linie sinusoidală.
Cu fiece lecţie făceam progrese. Doar că tot timpul aveam 2 frici mari. De maşini eu nu mă temeam, ele se temeau de mine. Frica numărul 1 : semafoarele, deoarece trebuia de oprit maşina şi apoi de o pornit iar. Iar eu eram bună prietenă cu ambuteiajul. Frica numărul 2: cercurile. Înainte să ajung la cercuri, instructorul mă pregătea : "trebuie să cedezi celor de pe cerc"; "fii atentă"; "repede, nu sta în calea celorlalte maşini". Eu mă pierdeam şi coada din urma mea creştea şi creştea... Auzeam chiar şi cuvinte melodioase de la unii şoferi. Expresia care mă enerva şi care şi acum mă enervează este : Aaaaa...e fată. Ştii parcă nu-s om , dar vre-un calic.
Un lucru interesant era şi cu estacada. Ştiţi că pentru a obţine permis , la examenul final eşti impus să faci un şir de exerciţii. Estacada era preferatul meu. Eu ajungeam sus, mă opream şi cînd să trec "dâmbu", eu înnecam motorul şi fundul maşinii mă trăgea înapoi. Superbă a fost faza cînd am dat examenul intern. De teamă să nu repet greşeala, eu am apăsat aşa de tare acceleraţia, că încă un pic şi motorul zbura. Bine că aveam susţinători (m-au aplaudat furtunos :D ).
De ce să iau piciorul de pe acceleraţie?
Cred că din cauza a ceea ce am scris în alineatul precedent, dar şi din cauză că uneori e aşa de plăcut să simţi viteza. Pornim motorul, punem în viteză, acceleraţie şi iată aşa s-au scurs 2 ani. Pe nesimţite ...
Cu fiece lecţie făceam progrese. Doar că tot timpul aveam 2 frici mari. De maşini eu nu mă temeam, ele se temeau de mine. Frica numărul 1 : semafoarele, deoarece trebuia de oprit maşina şi apoi de o pornit iar. Iar eu eram bună prietenă cu ambuteiajul. Frica numărul 2: cercurile. Înainte să ajung la cercuri, instructorul mă pregătea : "trebuie să cedezi celor de pe cerc"; "fii atentă"; "repede, nu sta în calea celorlalte maşini". Eu mă pierdeam şi coada din urma mea creştea şi creştea... Auzeam chiar şi cuvinte melodioase de la unii şoferi. Expresia care mă enerva şi care şi acum mă enervează este : Aaaaa...e fată. Ştii parcă nu-s om , dar vre-un calic.
Un lucru interesant era şi cu estacada. Ştiţi că pentru a obţine permis , la examenul final eşti impus să faci un şir de exerciţii. Estacada era preferatul meu. Eu ajungeam sus, mă opream şi cînd să trec "dâmbu", eu înnecam motorul şi fundul maşinii mă trăgea înapoi. Superbă a fost faza cînd am dat examenul intern. De teamă să nu repet greşeala, eu am apăsat aşa de tare acceleraţia, că încă un pic şi motorul zbura. Bine că aveam susţinători (m-au aplaudat furtunos :D ).
De ce să iau piciorul de pe acceleraţie?
Cred că din cauza a ceea ce am scris în alineatul precedent, dar şi din cauză că uneori e aşa de plăcut să simţi viteza. Pornim motorul, punem în viteză, acceleraţie şi iată aşa s-au scurs 2 ani. Pe nesimţite ...
Un comentariu:
oh, mi-ai stirnit amintiri placute cei drept un pic mai proaspete. Eu foloseam 2 miini pentru schimbatul vitezei, volanul poate sa astepte, nu? :-D
Trimiteți un comentariu