Ar fi normal ca fiecare să aibă 4 bunicuţi. Cîte 2 de la fiecare părinte. Eu sunt săracă în sensul acesta. Am doar una. Pe ceilalţi trei i-am pierdut, practic unul după altul, cînd eram mai mică . La întrebarea: Îi mai ţii minte? Spun un " DA" încrezut. Au trecut mai mult de 10 ani şi totuşi atîta dor şi tristeţe pe buzele mamei şi a tatălui la pronunţarea acestor cuvinte. Au rămas doar nişte amintiri dragi.
- Ce face mama?
- E obosită după lucru, a alergat toată ziua. Tu ce mai faci?
- Iată am răcit. Am ieşit pînă în sărăiaş fără să-mi pun ceva pe cap.- E obosită după lucru, a alergat toată ziua. Tu ce mai faci?
Trecută de 70 de ani, dar fără astîmpăr. O certăm pentru că se extenuează prin muncă. Şi ce ştie un simplu om din sat? Lucrează pămîntul. Se scoală la 5 să dea de mîncare la păsări. Creşte iepuraşi care sunt atît de dulci. Sapa, hîrleţul, grebla, furca sunt nişte instrumente care-i fac nişte bătături de toată frumuseţea. Tocmai mi-i ruşine să spun că-s obosită, că mama e obosită. Noi avem un altfel de activitate. Ne plîngem că e greu, că venim obosiţi de la lecţii sau de la muncă, că suntem încărcaţi pînă peste cap, că şefii sunt nesuferiţi (Al meu nu-i, în caz că citeşte). Sunt sigură că mulţi nici nu au atins în viaţă lor sapa sau hîrleţul. Privesc înapoi şi îmi pare rău că n-o mai pot învăţa pe bunica să uitlizeze un calculator. Ar fi interesant să intre pe net şi să chatuim :D. Să o sun şi să o găsesc tot timpul. Să spună şi ea că iată mi-am scos un film şi acuş îl privesc. E cam greu să se adapateze la astfel de lucruri. Cu greu o convingem să vină în oraş, că ea îşi face griji pentru fiecare orătanie din jurul casei. Şi nu prea poate suporta închisoarea cu multe etaje care nu-ţi permite să ieşi în faţa casei tale şi să te simţi stăpîn. Să respiri şi să nu-ţi stea altul în spate care strigă să te dai la o parte.
Poate vom ajunge şi noi cîndva să fim consideraţi nişte "înapoiaţi" într-un fel. Şi alţii vor vrea să ne scoată din mediul învechit cu care ne-am obişnuit. Fiecare are staţia sa la care trebuie să coboare.
7 comentarii:
Eu nu am decat o bunica si un bunic...dar sunt exhivalent cu zero..nu imi sunt dragi, pentru ca niciodata nu s-au comportat asa cum imi imaginam eu. Ne vedem rar si atunci nu e nimic placut.
Mereu imi amintesc de povestile despre bunicii pe care nu i-am cunoscut, imi sunt dragi...
O sa vina statia in care o sa coboram...nu se stie niciodata daca o sa ajungem bunici sau nu, cert este ca o sa devenim fosile in ceea ce priveste tehnologiile
Aşa era şi buncuţa mea cândva, acuma ţine şi ea pe lângă casă vreo doi cocoşi şi cinci gaini, îi plac tare animalele, îi sunt foarte dragi, însă nu mai e cum era cândva... Voi fi şi eu aşa la rândul meu?
@Un suflet
Eu sper sa ajung bunica :) si tu cred ca vei ajunge si vei fi muuuuuuuuult mai buna decit buneii tai.Cand ajungem la statie, vom avea de toate ca sa ne simtim bine :D .
@Niutka
Mhmm..depinde. Daca traiesti la bloc, nu cred ca vei avea unde tine gaini si cucosi, poate un cainisor :). Cit despre energia bunicilor, mi se pare ca generatiile ce vin vor fi mai lenoase, mult mai lenoase.
Eu am doua bunicute. Pe una o iubesc pentru ca e ca cele din povesti: buna la inima, coace copturele super-delicioase si cind eram micuta inventa povestile pe loc. :)
A doua o ador, pentru ca e contrar primei bunicute. nu, nu vorbesc de copturele, pentru ca ea face placinte neam-neam, si nu vorbesc de bunatatea din suflet pentru ca o are si ea. Eu ma simt o particica din ea, e ca si cum as continua o viata inceputa deja cu 75 de ani in urma. :)
Articol foarte frumos, merci, Alina inca o data.
@Eugenia
Pentru nimic ;). Bunicutele noastre merita din plin. E bine cand le ai alaturi >:D<.
sigur o sa ajungem inapoiati. Eu deja ma simt uneori oldfashioned cand vad pe strada un milion de emo co ochi negri si par pan la cer :)) ai o bunica adorabila si slava Domnului ca nu shtie ce-i netul si nu s emurdareste cuc antitatea de informatii cu car ene murdarim noi constientul
@cosanzeana
Si eu ma sperii de emo. Posibil ca nu inteleg eu gustul vietii ;)).
Poate-mi fac curaj si-mi desenez niste ochisori negri dragalasi... :D.
Trimiteți un comentariu