În rînd

În ultima vreme rîndurile sunt o modă. O modă mai stranie, dar totuşi în vogă. Stat în rînd pentru viză, stat în rînd pentru a-mi lua buletinul, stat în rînd la bancă, la Fisc,... , oare este vre-un loc unde nu am stat în rînd? E ceva deosebit în a sta în rînd? Da şi Nu.
Eu mă enervez cînd stau la coadă.
-Cine-i urma ?
-Doamna
-Nu, băiatul este urma
-Nu mă interesează, eu ştiu cine-i în faţă şi gata.
-Fiţi amabil
-Nu vă împingeţi
-Sunteţi bătrîn şi nu aveţi unde vă grăbi
- Tineretul din ziua de azi. Off, ce a mai decăzut lumea. Pe timpul meu exista stimă faţă de cei mai în vîrstă.

Apoi încep discuţiile care mai de care mai aprinse. Toţi povestesc ce dureri au şi pe toţi îi unesc cel puţin una: neorganizarea, lipsa de respect, iresponsabilitatea celor care ne deservesc la celălat capăt de rînd. Uneori sunt persoane cu glasuri atît de piţigăiate, dar a căror guriţă lucrează fără întrerupere - de-o plăcere. Spun sigur că toată ziua îţi mai răsună în cap glasul cela melodios de piţigătoare.

În rînd mai este ceva unic: arta de a te plasa în faţă, ca o vulpişoară. Şi mai apoi cînd eşti întrebat: Păi tu numai ce ai venit , de ce nu stai la coadă? Şi răspunsul: Eu de la 8 am ocupat rînd ... dar în suflet: Ce bine mi-a ieşit şi de data asta :P.

Totul este bine dacă se termină cu bine, dar dacă ai stat 2,3,4,5 ore şi la sfîrşit e fără succes, toată ziua ţi-ai distrus-o. În gînd faci complimente fierbinţi celor care te deservesc, statului, şi chiar ţie, dacă s-a adeverit că eşti cam "căscăţel". Şi mîine e o zi şi iar vei avea plăcerea de a o porni de la coadă.