DE BRÎNZĂ

De ce scriu?

Pentru că n-am scris de vreo 3 luni,

Pentru că e 8 martie,

Pentru că am dispoziţie,

Pentru că vreau să mai citească cineva aiurelile mele,

Pentru că sunt inspirată

....

Şi totuşi cred că de brînză.

Eu am intrat ieri pe această pagină virtuală şi am observat că nimic nu mai era citibil (era ceva în neregulă cu template-ul meu). Cum orice om preţuieşte ceva doar cînd pierde acel lucru, m-am regăsit perfect în această situaţie. Nu, nu asta m-a determinat să scriu. Eu scriu de brînză.

Mi s-a confirmat recent că blogherii chiar contează pentru societate. Mulţi ţin cont de gîndurile noastre. E bine să-ţi expui părerea. Chiar acum zîmbesc. De ce? Pentru că eu scriu de brînză.

Aş putea povesti cum astăzi mi-am îmbrăţişat mama şi inima ei bătea atît de puternic. Eu sunt fericită pentru că am auzit bătăile inimii ei. A fost o zi frumoasă, totuşi, nu vreau să o descriu în amănunte. Deja ştiţi motivul pentru care scriu :).

"Unii caută motive să facă ceva, să acţioneze. Alţii caută să fie împinşi din urmă. Nu puţini primesc şi un şut în fund pentru ca să se mişte"

Ultimele 3 luni am înţeles că uneori nu ai timp să cauţi motive, iar dacă cauţi, pierzi timpul.

După Miss ...

Stiţi, există "pînă la" şi "după":

Pînă la 7 ani ... după 7 ani

Pînă la petrecere ... după beţie

Pînă , cînd aveam 80 de kg ... după ce am slăbit 30 :).

Ca să nu pierd firul gîndului, subconştientul meu a recţionat după ce am citit multe sloganuri de miss. Da, facebook e de vină şi filmul social network şi-a adus şi el aportul. Mă gîndeam ce ar putea spune una dintre candidatele miss, devenind un etalon international al frumuseţii.

"Să fie pace în lume"

"Să ajutăm copiii orfani"

"Să donăm bani bisericilor"

"Să formăm grupuri de susţinere a bunurilor moravuri"

"Să impiedicăm violenţa"

"Să ajutăm mamele singure"..

...........................

Mda, nu cred că o fată (90,60,90) ar putea ţine piept unei armate şi nu ar putea avea atîţia bani ca să asigure bunăstarea şi fericirea tuturor. Nu zic că n-ar putea motiva o armată de bărbaţi :). Ea, totuşi, este un fel de etalon de frumuseţe şi tind să cred că şi de inteligenţa. Frumuseţea, oircît n-ar fi de ciudat, poate schimba cursul obişnuit al vieţii.

Să ne închipuim o profesoară suplă, frumoasă - ea are cei mai ascultători elevi şi o prezenţa relativ înaltă a elevilor.

Să ne închipuim o traducătoare atrăgătoare - nici nu are mult de tradus, că bărbaţii rămîn fără cuvinte, iar femeile sunt rezervate, alegînd atent ideile expuse.

Sa ne închipuim o dentistă superba - mulţi pacienţi.

Exagerez, dar frumuseţea ne oferă încrederea care de multe ori este un ingredient important pentru a avea succes. Poate o miss nu ar putea opri războaie, dar o populaţie conştientă de propriile atuuri ar putea. După ce ai găsit ceva bun în tine, poţi construi ceva util şi pentru societate.

Fiecare cu felul lui de miss/mister. Cît despre slogane, cu cît mai puţine cuvinte cu atît mai bine :).

Antene umane

Oamenii sunt niște creaturi ciudate.

ei creează , ei distrug,

ei iubesc, ei urăsc,

ei îți dau și ei îți iau înapoi,

ei te ajută, ei îți sapă groapa,

ei concurează, ei trișează,

...

Ei simt ceva?! Ne bazăm pe rațiune, dar nu doar pe ea. Fiind personaj al diferitor încercări, învățînd continuu, dezvoltîndu-ne logica - noi creștem. Îmi place să le numesc antene umane.Unii le numesc presimțiri. Fiecare are un anumit grad de percepție a lucrurilor care ne înconjoară. Nu e ceva magic. E vorba de capacitatea umana, care poate fi dezvoltată. Un adevărat puzzle. Nu ai unit toate elementele, dar deja vezi o parte din tabloul care ar trebui să apară în final.

Deseori poți interpreta greșit, poți exagera, sau poți omite detaliile importante. Și dacă ai dreptate? Și dacă antenele tale interceptează frecvența potrivită? Să crezi? Să ai dubii?

Oamenii sunt niște creaturi ciudate. Nu-i paranormal. E omenesc să simți dinainte ceva ce ar trebui să se întîmple. Încerc să anticipez ceva :).

Eu in ce cred?

Nu-i vorba de Dumnezeu. Nu-i vorba de ceva divin sau vreo forță miraculoasă. Eu în ce cred?

Atîtea se întîmplă în jur, că uneori nu vrei să crezi în nimic. Nu glumesc. E oare pesimism?

Eu nu cred.

Cu cît mai adînc analizezi, cu atît e mai limpede că nu face. De ce să crezi în ceva? Unii ar spune: cum să nu crezi în țara ta, în limba ta, în pămîntul pe care calci ?! Mă strădui să le iubesc, să le prețuiesc. Cînd vezi suferința unui om de același grai, de același neam cu tine, te gandești: oare el se mulțumește cu credința? Nu cred.

Soarele răsare, soarele apune. Să crezi în lumină? În faptul că viața ți se va umple de lumină? Că spre sfîrșit vei merge spre lumină? Nimeni nu mi-a adus dovezi. Eu nu cred.

Să vă spun în ce cred:

În părinți

În prieteni

În dragoste

În ziua de azi

În mine.

Sigur că sunt dezamăgiri, dar eu aș vrea să pot crede. Viața e frumoasă, dar și dură. Depinde de unghiul din care o privești ...

Privesc cum dormi

Copiii sunt cuminţi doar cand dorm. Şi adulţii? Ţîfnoşi, iritaţi, enervaţi şi doar uneori liniştiţi şi împăcaţi cu sine. Da desigur , e criză - motivul pentru toate relele din lume. Zburăm prin case, pe străzi, prin valuri de emoţii, prin oameni, prin lume. Aiurim cînd ne abate. Ne simţim liberi să ne exteriorizăm emoţiile. Este ceva firesc.
Brusc te opreşti. Auzi mişcările de lîngă tine? Simţi cum pentru o clipă nu faci parte din furtuna din jur? Ea te absoarbe. Tu nu te da bătut. Rezistă cîteva secunde.
Linişte. Asta simt acum. Cauza? Privesc cum dormi. E un bărbat care doarme. Şi parcă bărbat înseamnă putere. Şi e atît de nevinovat acum. Te admir. De parcă tot ce e negativ a adormit şi a rămas doar lumina prizonieră într-un corp. În aşa momente mă simt împlinită. Viaţa e frumoasă.
Mă gîndesc la cei care nu pot dormi. Somnul ne face fericiţi. Extirpăm problemele şi ne culcăm. Eu te privesc cum dormi... Am grijă de tine.

Sunt o vitrină

- Mmmm ... ce gustos

- Cît de ciufulit mi-i părul
- Iar încălţămintea mi-i murdară
-Wow! Ce preţuri!
- Azi sunt atît de frumoasă
- Cu coada ochiului, dar se uită ;))
- Cîte luminiţe
- Arăt îngrozitor
- Trebuie să pun mîna pe asta
- E perfect, îl vreau

Oare prăjiturele, mezelurile, brînzeturile şi alte delicii sunt tot atît de atrase de noi. Ele se uită la noi de cealaltă parte. Ele nu ştiu cu cîtă poftă le savurăm din priviri. Şi oamenii?! Ei rîd , şoşotesc, ne analizează. Cît de ridicol este să te admiri în sticla fumurie şi să nu ştii că dincolo de ea mai este cineva. Unii mai fac şi o piruetă sau mai dau 2 paşi înapoi. Păi nu se vede de jos pînă sus. E o zi importantă. Trebuie să arăt impecabil. Şi dincolo de vitrină apar gînduri: mai întoarce-te odată, mda ... nu-i rău deloc; încă o minută şi poţi pleca.
Un singur element uneşte cele 2 lumi: vitrina. Ea poate fi transparentă, ca să analizezi bine produsele în vînzare sau întunecată - mister şi totodată ocazia de a te oglindi în ea. Tu de care vitrină eşti? Eu sunt întunecată. Nu vezi nimic din lumea interioară. Dar poate citeşti ceva din reflectarea ta în mine.

O doză mică pentru TINE

Magazine pline, oameni care caută cadouri, alimente în cantităţi interminabile şi uite ai apărut şi tu. Acel tu mic : printre rafturile ghiftuite, printre preţurile piperate, printre carucioarele umplute sau în rîndurile fără sfîrşit. Şi ce să cumperi mamei, ce să cumperi tatălui, fratelui, iubitului, prietenilor?! Şi masa trebuie să fie bogată şi atmosfera - de sărbătoare. M-am sculat azi şi am început să fac o listă. Încercam să-mi amintesc toate lucrurile pe care ar trebui să le fac în perioada asta. Era senzaţia unui început de avalanşă care mă va lua cu ea şi mă va duce hăt departe.

Nebunie şi uneori stres inutil şi în final nici nu simţi magia sărbătorilor. Cantităţile sunt de vină. Poate începi să cumperi cadouri şi te scrii primul pe listă. Tu ştii cel mai bine ce vrei :D. Şi nu trebuie neapărat să fie ceva material.

O doză mică de afecţiune.
O doză mică de satisfacţie.
O doză mică de răsfăţ.
O doză mică de tărie.
O doză mică de încredere.
O doza mica de optimism.

De ce doza mica?Pentru ca tot ce-i bun se manînca in cantităţi mici.
Anul care vine va fi unul suberb !!! Totuşi nu te opri la tine. Lista continuă...

Deschide ochii, pune mîna...

-Pune mîna!
-Unde?
-Eşti chior? Stă chiar în faţa ta.
...............................................................
V-aţi imaginat?!
Aţi pipăit?
Ce formă are, ce textură?
E plăcută la atingere?
E caldă?

Realitatea e că nu are astfel de proprietăţi . Îndemnul este orientat asupra oportunităţilor care ne apar în viaţă. Unii nu le văd, alţii le scapă şi doar puţini pun mîna pe ele şi le ţin strîns.

Eşti prost, sărac şi vai de capul tău. Cum te vezi ţine doar de tine. Eşti aşa, deoarece nu vrei mai mult. Eşti lenos. Eşti slab. Şanse ţi se oferă, trebuie doar să rişti. Poţi cădea, dar cel puţin ştii că ai încercat. Şi în căzătură este ceva pozitiv: devii mai puternic şi capeţi experienţă. Data viitoare vei şti cum să ocoleşti şi să nu cazi.

Cum să recunoşti "oportunitatea"? Deschide ochii.

PS1: Dedicat acelor care se plîng zi de zi că viaţa este grea .

PS2: Şi eu învăţ să cad. Şi eu învăţ să recunosc "oportunităţile".

Recunosc, am greşit

Zi de zi - printre oameni. Interacţionăm mereu. O multitudine de combinaţii de caractere, principii, temperamente. Peste tot creiere care aşteaptă să fie provocate. Maşinăria "om" e construită asfel încît îşi apără punctul de vedere cu tărie şi e gata oricînd să demonstreze că are dreptate. E foarte greu să modelezi o persoană şi să-i bagi în cap ceva ce respectivul nu acceptă. Astfel începe "lupta verbală" şi explicarea tuturor teoriilor. Faci acest lucru cu prietenii, rudele, colegi de lucru, persoane din diverse instituţii, iubiţi, membri ai familiei, etc. Nu e deloc simplu să-ţi exprimi punctul de vedere, cînd celălalt nu te înţelege.

Aici intervin diverşi factori: intelectul, capacitatea de convingere, perseverenţa, continuitatea gîndurilor, realitatea teoriilor, etc. Un impact destul de mare îl are tipul de persoană căreia trebuie să-i explicăm propria părere. Nu credeam că îmi va fi greu să expun ceva, pînă cînd nu m-a "gruzit" o fetiţă de 4 ani.

"- De ce nu se poate să intru în apă?
-E periculos. Anul trecut aici a murit un băieţel
-De unde ştii că a murit?
- Sufletul lui a zburat spre cer
-Ce?
-A fost neatent şi s-a înnecat. Au aratat la televizor.Tu eşti mică şi ai voie în apă doar cu mămica
-Dar uită-te acolo mai sunt copii mici
- Ei sunt neascultători
-Uite un băieţel şi o fetiţă au intrat şi nu li s-a întîmplat nimic. Vor muri?
-Hai că mama precis ne aşteaptă
..................
Admit că avea o vîrstă fragedă, dar a înregistrat tot ce i-am zis, a dat replici destul de coerente, a făcut observaţii corecte. Cînd te-ai gîndi că ar fi uşor de lucrat cu o minte neprelucrată ... nu mi-am evaluat corect adversarul. Era unul de temut.

Cu adulţii e mult mai greu şi trebuie să fii tacticos, inteligent, să abordezi omul în mod individual. Cea mică mi-a demonstrat că nu o pot amăgi cu una cu două, cel mare poate ajunge să-ţi dea una în frunte, dacă l-ai scos din sărite. Lovitura intelectuală este deosebit de dureroasă ; să nu mai spun de etapa numită " recunosc că am greşit". Toţi respectă oamenii care admit că nu au dreptate, dar cui ii place sa fie in aceasta postura? !

Cucul din ceas

Ceas cu cuc: construcţie aleasă, de obicei sub formă de căsuţă (modelul clasic), de sub care poţi vedea atîrnînd pendulele timpului, pe care se mişcă ritmic 2 limbuţe: una mai lentă, alta mai grăbită; unde din oră în oră se deschide porţiţa pentru a da voie păsării să ne anunţe că e oră fixă.

Cucul a murit...

Nimeni nu te va mai anunţa că timpul se scurge, pentru că tu eşti stăpîn pe orele, minutele şi secundele din viaţa ta. Azi e luni şi mîine duminică. Azi ai 10 ani, mîine 20, 30, 40, 50... Nu este nimic straniu sau înfricoşător :) , atîta timp cît simţi viteza timpului. Şi dacă eşti împlinit şi o zi pe pămînt e de ajuns. Lucrul pe care trebuie să-l ştii este că nimeni nu-ţi dă timpul înapoi şi cucul nu te va anuţa cînd e momentul potrivit să faci ceva. Trezeşte-te ! (valabil şi pentru mine :D)

PS: Eu la 0ra 6 mă trezesc de 2 luni. Mi se pare că m-am dereglat, dar poate că nu ;).

Sufletul vrea...

Sufletul vrea...

Libertate cît poate duce. Să nu cunoască limite.Un univers în care să plutească...

O lume fără inhibiţii. Curaj, tărie de caracter, încredere...

Atîta energie, încît fiecare dimineaţă să se înceapă în pas de dans, iar seara să fie şi mai plină de viaţă, mai intensă...

Să nu se risipească nicicînd misterul. "Învaţă să mă descoperi "...

Nişte buze pe care să fie imprimat mereu zîmbetul. În caz că buzele vor refuza, să fie impuse :D

...................................................................
DE CE NU?

Învelit doar în Imaginaţie...

"Imaginaţi-vă că sunteţi departe de tot ce vedeţi acum în jur. Cineva a apăsat pe "delete" şi gîndurile nu mai sunt. Trupu-ţi e uşor. Nasul percepe nişte arome proaspete, abia sesizabile. Vîntul adie . Pe fundal se aude melodia preferată. Stai întins pe ceva moale. Ochii îţi sunt închişi. Nu e nevoie să faci nici o mişcare. În tablou apar 2 mîini catifelate. Ele încep a-ţi cutreiera corpul. Nici nu-ţi dai seama cum atingerea lor te umple de energie. Este o combinaţie perfectă între gingăşie şi putere.Te fac să pluteşti. Degetele păşesc îndrăzneţ peste imperiul tău. Fiecare muşchi simte. Eşti răsfăţat. Nici nu credeai că există atîta rafinament în pernuţele a 10 degete. Diversitatea şi ritmul mişcărilor creşte intensitate plăcerii. O piele atît de fină . Te asaltă, simţi fiori. O căldura care ia amploare şi trece prin fiecare celulă. Un colţ de rai, unde te simţi rege... "

În ajun se ingraşă porcul şi încă tare :D

Iată că nimănui nu îi place să înveţe. Şi totuşi cîte cuvinte înţelepte referitor la învăţătură există :
"Cel care neglijează învăţătura în tinereţe, pierde trecutul şi este mort pentru viitor." Euripides
"Chiar şi cea mai înţeleaptă minte mai are de învăţat" George Santaza
" Învăţătura cere o muncă de fiecare moment , munciţi cîte puţin, în fiecare zi" Grigore Moisil
"Non scholae vitae discitum"(Nu pentru şcoala, ci pentru viaţă învăţăm) Seneca
" Mai bine nehrănit , decît neînvăţat" (proverb portughez)
"Învatatura înfrumuseţează în fericire şi consolează în nenorocire"(proverb rusesc)
"Învăţătura e singurul lucru nobil, înălţător"(proverb chinizesc)
"Învăţătura la om e comoara şi munca e cheia "(proverb romanesc)

Învăţătura e necesară, dar nu tot timpul :). Cînd ai nevoie, înveţi de-ţi iese fum din creierii. Porcul în ajun se poate îngraşă , dacă vrea : D. Cînd se apropie examenele şi simţi că trebuie....chiar trebuie.... şi unii mai lenoşi se pun pe învăţat. Iar dacă e vorba de examene mai importante precum BAC, examen de stat....mdee.....ve-ţi înţelege totul din imaginile ce urmează:

În baie cu cartea....

În pat....
Dimineaţa, în hamac....
Pe plaja, pe ploaie.....O problemă, un mesaj iubitului....

Azi dimineaţă, mîncam şi citeam conspecte....viaţa e frumoasă...cînd ai examen de stat.

Refuz .. apa comunală

Acest gînd mă chinuie de ieri:D. Luni şi marţi am făcut duş gratis.Cu stropi de dimensiuni diferite, dar călduţi .M-a prins ploaia prin oraş. Aşa plăcut... Singura teamă era să nu cadă vre-un copac pe mine..că fulgera şi tuna. Un fel de artificii ale naturii :). Înainte oamenii strîngeau apă de ploaie şi se spălau. Ea nu conţine clor (precum apa de la robinet). Bine că mai am ceva păr în cap:D. Şi are de unde să cadă. Concluzie: trebuie să pun un butoi afară şi astfel îmi rezolv problema cu apa- cel puţin atunci cînd sunt precipitaţii.

badorgood.com

Refuzul de mai sus e o glumă..că sunt dependentă de apă- de la mîncare la duşurile zilnice. Dar nimic nu se compară cu o ploaie în zilele cu arşiţă. Şi aerul de după... e proaspăt.

Oficial........am aterizat

Gîndurile mele cam zboară şi se împletesc şi e cam haotic totul. Ultimele 3 zlie am început a scrie şi am ce scrie, dar încep cu un subiect, termin cu altul şi în final nu-mi place sau nici nu ajung la final, de aceea nici pe blog nimic nu apare.Prea multă adrenalină în mine :D. Cînd vrei să faci multe , nu prea reuşeşti. Lucrurile pe care totuşi le faci nu sunt de bună calitate.
Azi am venit acasă şi am decis că îmi trebuie să dorm la amiază (ca un copil mic:) ), că poate aşa voi fi mai odihnită şi mai organizată. Aşa am aterizat forţat la viaţa de zi cu zi.

Dupa soare vine furtuna..după furtună iese soarele

Iată ieri a fost o zi aşa de frumoasă... însă azi e posomorît, şi mi se pare că va ploua. Vine, vine primăvara şi hop...un pic de iarnă sau toamnă sau ce-o mai fi şi asta . Aşa este şi în viaţa de zi cu zi: nu e totul superb. Eu nu cred să existe vreo persoană care să fie mulţumită de sine din toate punctele de vedere. Fiecare vrea măcar o schimbare. Important este cum facem faţă momentelor grele. Unii devin închişi, alţii văd doar negativism în jur şi puţini sunt acei care spun " Miine va fi mai bine" sau " Totul ce se face, se face spre bine" şi încă mai puţini sunt acei care cred în cuvintele astea.Deci : trebuie ca fiecare să găseasca o modalitate de a trece peste.... să găsească un izvor de voie bună.
Eu încerc să privesc lumea din alt punct de vedere: la 180 de grade ( metaforic vorbind) . Sau ascult muzică veselă, ritmată. Sau mă uit la un film foarte trist....inspirat din realitate (şi poate că e tragic filmul.... eu totuşi mă bucur că n-am aceeaşi soartă ca protagonistul sau alte personaje ). O soluţie bună ar fi şi o comedie . Troleibuzul e ceva ieşit din comun.....multe întîmplări hazlii : D sunt legate de acest mijloc de transport. Fac lucruri prosteşti.....dar nu exagerate.....la Ştiri încă nu am ajuns să fiu difuzată;) . Mănînc ceva gustos..de preferat dulce.
E uşor să treci peste momentele grele cînd eşti alături de persoane cu suflet mare. De aceea nu trebuie să ne izolăm. Şi pe neobservate iată iar răsare soarele..apare curcubeul...şi Da Doamne să ţină cît mai mult ....:).

Cuvinte care mă fac fericită

Dans...chef...glume...plimbare...distracţie..dispoziţie
Ninsoare..Moş Crăciun..ren...cadouri...Anul Nou..
Ingheţată...ciocolată...tort.....prăjituri...napolitane..
Soare...mare..nisip...valuri...pescăruş....delfin....
Sprijin..duioşie...dezmierdare...îmbrăţişare..sărut..
Împlinire...sănătate..fericire....dragoste.....realizare....
Family....prieteni.....iubiţi..amici...
Zîmbet..voie bună..relaxare....vis...dorinţă !

Oboseala e de vină

Azi mă simt obosită şi în genere în ultimele zile nu prea am avut energie.Totul pare aşa monoton....

Fiind o fire visătoare e greu să mă confrunt cu realitatea uneori.E mai simplu să consideri că viaţa e frumoasă şi că totul e super!!! Ce ziceţi de combinaţia visare+raţiune? Cam asta e caracteristic pentru mine.

În legătură cu raţiunea : unii consideră că întîi trebuie să chibzuieşti bine asupra unei situaţii şi apoi să acţionezi. Eu, însă, admir persoanele care fac totul spontan. Planurile sunt pentru cei care au frică de necunoscut, pentru cei lipsiţi de imaginaţie. Nu trebuie analizat fiecare amănunt , asta te bulverseză, iar uneori ajungi la rezultate sau soluţii incorecte. Asta cred. Nu sunt ideală şi nici nu vreau să fiu.

Ceea ce vreau acum e energie, multă energie.....:) . Vreau să sar cu paraşuta. Vreau să ajung în vîrful unui munte şi să admir frumuseţea ce mă înconjoară. Vreau să simt nisipul fierbinte sub picioare. Vreau să stau sub apa unei cascade. Vreau să mă întind pe iarbă, să ascult liniştea din jur. Vreau o motocicletă :D, cel puţin pentru o zi. Eu vreau foarte multe. E drept că oricît ai avea, nu-ţi e deajuns. Cel care afirmă contrariul nu ştie ce spune.