marți, 30 iunie 2009

Buză pe buză ... joc de copil

Dacă mă vezi să nu mă priveşti, dacă mă priveşti să nu mă atingi, dacă mă atingi să nu mă săruţi si dacă totuşi mă săruţi... SĂ NU TE OPREŞTI!!! (expresie utilizată şi în articolul Dragostea nu are nici vîrstă nici limite)
Cuvintele de mai sus sunt un fel de imn al buzelor mele. Asta este acum, că am ceva încredere în mine, dar dacă aş derula banda timpului înapoi la "primul sărut", pot spune doar următoarele : frică de necunoscut, emoţii mari, bătăi de tobe ale inimii şi un aflux enorm de sentimente contradictorii. Poate unii sunt mai îndrăzneţi, dar eu aşa mă simţeam. De multe ori am văzut fete experimentînd sărutul, ca să n-o dea în bară (băieţii nu ştiu ce tactică aplică, dar cred că şi ei au emoţii). Experimentele sunt care din care mai caraghioase: diverse fructe, diferite părţi ale corpului sau un prieten de încredere, de ce nu? ;)
Cînd 2 buze se întîlnesc, totul e atît de simplu. Atîta timp cît partenerii sunt pe aceeaşi frecvenţă, sărutul reprezintă un joc al buzelor a 2 copii neastîmpăraţi. Incidentele (o muşcătură, o pălitură de dinţi, o limbă mai curioasă) fac jocul mai interesant, mai fierbinte, mai palpitant. Odată ce ai sărutat, tu vrei iar şi iar şi iar. Devii dependent: Pupaţi-vă şi lăsaţi drogurile, fumatul, alcoolul :D!
Sunt anumite imagini (filme franceze) pe care le păstrez într-un buzunăraş special al inimii:


"Le Fabuleux Destin D'Amelie Poulain"


"Jeux D'enfants"
Amelie(Le Fabuleux Destin D'Amelie Poulain) este timidă, visătoare, cuminte, fricoasă, neîncrezută. Sophie(Jeux d'enfants) este băieţoasă, rebelă, tupeistă, dură, dar şi vulnerabilă uneori. Atît de diferite, dar ambele respiră aerul dulce-amar al iubirii. Putem vedea un joc al buzelor care te face să simţi fiori de căldură prin tot corpul. Dacă motoraşul inimii se porneşte, îţi va fi foarte greu să te ţii în mîini, indiferent de caracter. Poate te recunoşti în Amelie sau Sophie? Iubeşti o Amelie sau o Sophie?
Vedem în noi aceşti copii. Nu contează vîrsta sau numărul de săruturi dăruite sau chiar furate :) . Vrem să simţim acele priviri şi atingeri jucăuşe. Ne lăsăm provocaţi şi provocăm. Nu ne putem abţine. Copilul din noi prinde la puteri de la primul sărut şi cu timpul - teama e înlocuită de pasiune, dorinţă şi uneori o dragoste care ne mistuieşte raţiunea.
Let's play a game! Do you still remember it? Do you want me to help you? Come into my arms and close your eyes...

Un comentariu:

Irina Croitor spunea...

iaka eu m/am pus pe citit si ca o insetata absorb articolele tale cu inghituri mari..

ce frumos articol, ce sincer :)
tema tare interesanta..despre asta citesti ca un copil curios intotdeauna :D