luni, 26 octombrie 2009

Clapele copilăriei mele

Una albă, una neagră...

A început pe la 8 ani.
"Pernuţele degetelor să fie cît mai moi, imaginează-ţi că ai un măr în mînă. Lucrează cu încheietura. Ridică degetele." Şi ce înţelegeam eu ?! Eu vroiam joacă, nu puncte negre şi puncte albe. Trebuia să deprind toţi # şi toţi bemolii. Major: imaginează-ţi că eşti la nuntă; minor - acum eşti la înmormîntare. Auzi ciocănelul din cap?! ( Vă spun sincer că nu auzeam ciocănelul şi dacă cineva avea să-mi spună că-l aude... ştiţi este un spital pentru oameni care aud sunete şi văd lucruri ieşite din comun). Menţine poziţia corectă şi stai relaxată. A? Poziţia ca poziţia, dar dă să vă pun vouă o foaie plina cu sute de semne în faţă... foarte relaxant.
Asta a fost doar începutul...

staccato - atingerea unei tigăi cu ulei incins
glissando- alunecare patinelor pe gheaţă
marcato - acupunctura unui medic violent
legato -un lanţ care duce spre infinit
vivo- eşti pus în priză
largo- după o noapte nedormită
andante - pas cu pas
grave- te-a calcat maşina
presto - 100 m la viteză
sostenuto- eşţi ţinut în braţe şi protejat
tranquillo- ai băut un calmant
agitato- cineva fuge după tine cu un topor în mînă

O lume bogată în sunete, care în fiecare simestru se termina cu cîteva perechi de ochi ce te măsurau de sus pînă jos şi doreau să-ţi aprecieze talentul şi munca depusă pe parcurs. Părea la moment o tortură şi cînd ieşeai din încăpere simţeai cum îţi cresc aripi.

Azi rar mai ating acele clape, dar degetele mai ţin minte ultima piesă.E plăcut să simţi atingerea muzicii dintr-o partitură îngălbenită care aşteaptă să fie deschisă din cînd în cînd. Şi dacă după 7 ani de la finisarea lecţiilor de pian - a mai rămas ceva, înseamnă că nu a fost timp pierdut. A fost doar o copilărie deosebită.

Una albă, una neagră, ....sau 2 albe :).

3 comentarii:

Irina Croitor spunea...

Doamne, ce amintiri mi-ai trezit!!!!! Lecţiile de pian cu examene cu tot a fost unul dintre cele mai frumoase capitole de viata mea. Nu pentru ca sunt o mare piansita, nu mai cint demult, ci pentru ca..am trait emotii ff frumoase. Cea mai mare adrenalina din viata mea am simtit-o la examenele de pian! Alinusaaa, da ce mult comparatiile tale! Eu am fost invata mai direct cu notiunile..ale tale sunt foarte hazlii...cinta la pian de parca alearga cu totporul cineva dupa tine! :)))))))))

da, si faza cu marul cred ca e la orice scoala, da despre care ciocanas tu vorbesti? Despre ritm adica?

multumesc pentru amintiri :*

Irina Croitor spunea...

OMG..eu am mincat cuvinte intregi..scuze, sper ca se intelege din context ca imi plac comparatiile :D

Alina Timotin spunea...

@Irinka
Unele comparatii nu le mai tin minte asa de bine.A fost demult, cand eram mica si proasta :D.
Da, ciocanasul semnifica ritmul, adica trebuia sa simti bataile, inclusv timpurile tari si slabe cit si duratele diferite ale notelor. Despre examene - e drept ca erau foarte stresante. Tin minte ca noi apropae toti tremuram. Pe linga stres sunt si amintiri fooooarte frumoase. Imi lipsesc acele momente . * hugs