To do list

De azi...

zâmbesc

alerg pe scări

dansez când dau cu aspiratorul

îmi privesc în ochi câinele

şi zâmbesc

mă gândesc la mare, la soare

fac schiţa noului meu dulap

şi zâmbesc

îmi pun jaluzele

îmi fac paşaport românesc

arăt limba

şi zâmbesc

De azi am pregătit o listă cu ce trebuie să fac eu într-o lună. Şi voi elimina din sarcini una câte una. Şi simt că am mai mult timp pentru mine ...

Şi-i aşa de bine când zîmbesc.

"Poiată" :)

Savurez aerul cald, proaspăt şi totodată umed. Îmi place să umblu descheiată la haină, fără fular, fără glugă. Mă bucur de razele care mă dezmiardă în fiecare dimineaţă. E dulce gustul primăverii.

Posibil că aceste zile frumoase mi-au adus aminte de şcoală, de zilele în care noi ne duceam în parc să admirăm natura care a revenit la viaţă. Eram însoţiţi de profesoara de română, chiar dacă uneori ne duceam şi singurei, aşa mai pe ascuns, pentru că eram "cei mai cuminţi" elevi. Cînd ne duceam cu profesoara, era pentru a trezi în noi setea de descrie frumosul ce ne înconjoară.

Nu pot afirma că româna era punctul meu forte. Îmi plăcea mai mult din punct de vedere gramatical, totuşi, acele zile îşi aveau ele un rost. Fantezia mea căpătă o anumită formă:

"Bate vîntul ici colea,

Curge apa din cişmea,

Curge lin şi-ncetişor,

De te lingi pe botişor."

Posibil nu e exact ceea ce am scris atunci si cred că mai urmau vreo cîteva strofe. Am avut bucata de ziar unde a fost publicată, dar nu o mai găsesc.

Ce "Poiată"- spunea bunica mea în glumă .

DE BRÎNZĂ

De ce scriu?

Pentru că n-am scris de vreo 3 luni,

Pentru că e 8 martie,

Pentru că am dispoziţie,

Pentru că vreau să mai citească cineva aiurelile mele,

Pentru că sunt inspirată

....

Şi totuşi cred că de brînză.

Eu am intrat ieri pe această pagină virtuală şi am observat că nimic nu mai era citibil (era ceva în neregulă cu template-ul meu). Cum orice om preţuieşte ceva doar cînd pierde acel lucru, m-am regăsit perfect în această situaţie. Nu, nu asta m-a determinat să scriu. Eu scriu de brînză.

Mi s-a confirmat recent că blogherii chiar contează pentru societate. Mulţi ţin cont de gîndurile noastre. E bine să-ţi expui părerea. Chiar acum zîmbesc. De ce? Pentru că eu scriu de brînză.

Aş putea povesti cum astăzi mi-am îmbrăţişat mama şi inima ei bătea atît de puternic. Eu sunt fericită pentru că am auzit bătăile inimii ei. A fost o zi frumoasă, totuşi, nu vreau să o descriu în amănunte. Deja ştiţi motivul pentru care scriu :).

"Unii caută motive să facă ceva, să acţioneze. Alţii caută să fie împinşi din urmă. Nu puţini primesc şi un şut în fund pentru ca să se mişte"

Ultimele 3 luni am înţeles că uneori nu ai timp să cauţi motive, iar dacă cauţi, pierzi timpul.

Şi-aşa-mi vine cîteodată

Am făcut demultişor un test şi rezultatele erau atribuite temperamentului sangvinic. Fiindcă consideram că acesta este cel mai cel mai dintre toate, pot să afirm că eram pe deplin mulţumită.

Să fim sinceri - azi cred că temperamentul meu este "ciudat", "diferit", nici rău, nici bun . Cred că fiecare dintre noi a simţit măcar o dată în viaţa lui - valul. Eşti la mare, stai în apă şi atunci cînd vine un val puternic , el întîi te loveşte şi apoi te trage după el. Ăsta este temperamentul meu .

Şi fiecare zi e u nou început de val. Ehhhh..... temperamentul. Şi-aşa-mi vine cîteodată:

- să mă duc într-o cameră şi să strig tare , tare, tare

- să fac triplu salt pe gheaţă, aşa mai mult imaginar

- să apăs pauză şi să mă duc să-mi fac un ceai şi cînd mă întorc, totul să se dezmorţească

- să plîng, dacă mă doare ceva şi să nu mă gîndesc ca par slabă de caracter

- să am aşa stări de "dar mie mi-i totuna", sau " ei şi ce" sau "e ora 7:00, ei şi ce, dar mie mi-i totuna"

- să mă duc şi să îmbrăţişez un om care nu mi-i foarte apropiat şi el să nu facă concluzii pripite,

- să dau mîna mai apăsat şi nimeni să nu se gîndească că zilnic trag de fiare

- să râd, şi da, să arăt dinţii cînd râd

- să fiu aşa cum sunt şi să dau peste cît mai puţini oameni care să mă scaneze şi din faţă şi din spate şi din profil

- să tac, dacă vreau

-să nu fiu sangvinică, să fiu : "timon", "moniţă", "ninuni" şi cîteodată " alinka"

...

şi să-mi vină mai des cîte-o stare de asta

După Miss ...

Stiţi, există "pînă la" şi "după":

Pînă la 7 ani ... după 7 ani

Pînă la petrecere ... după beţie

Pînă , cînd aveam 80 de kg ... după ce am slăbit 30 :).

Ca să nu pierd firul gîndului, subconştientul meu a recţionat după ce am citit multe sloganuri de miss. Da, facebook e de vină şi filmul social network şi-a adus şi el aportul. Mă gîndeam ce ar putea spune una dintre candidatele miss, devenind un etalon international al frumuseţii.

"Să fie pace în lume"

"Să ajutăm copiii orfani"

"Să donăm bani bisericilor"

"Să formăm grupuri de susţinere a bunurilor moravuri"

"Să impiedicăm violenţa"

"Să ajutăm mamele singure"..

...........................

Mda, nu cred că o fată (90,60,90) ar putea ţine piept unei armate şi nu ar putea avea atîţia bani ca să asigure bunăstarea şi fericirea tuturor. Nu zic că n-ar putea motiva o armată de bărbaţi :). Ea, totuşi, este un fel de etalon de frumuseţe şi tind să cred că şi de inteligenţa. Frumuseţea, oircît n-ar fi de ciudat, poate schimba cursul obişnuit al vieţii.

Să ne închipuim o profesoară suplă, frumoasă - ea are cei mai ascultători elevi şi o prezenţa relativ înaltă a elevilor.

Să ne închipuim o traducătoare atrăgătoare - nici nu are mult de tradus, că bărbaţii rămîn fără cuvinte, iar femeile sunt rezervate, alegînd atent ideile expuse.

Sa ne închipuim o dentistă superba - mulţi pacienţi.

Exagerez, dar frumuseţea ne oferă încrederea care de multe ori este un ingredient important pentru a avea succes. Poate o miss nu ar putea opri războaie, dar o populaţie conştientă de propriile atuuri ar putea. După ce ai găsit ceva bun în tine, poţi construi ceva util şi pentru societate.

Fiecare cu felul lui de miss/mister. Cît despre slogane, cu cît mai puţine cuvinte cu atît mai bine :).

Copilul

Eu îmi mîngai cainele la 8:00, inainte de a ma porni la lucru si la 21:30, cand vin acasă. Intre 21:30 si 8 el stă afară în frig. Sîmbata si duminica îl mîngai mai mult, dacă nu trebuie să ies să rezolv din problemele ce nu le pot soluţiona în timpul săptămînii de lucru. Totul se rezumă la 5 minute dimineaţa şi tot atîtea seara - pe fugă. Îl hrănesc tot de 2 ori pe zi, dacă nu uit.

Azi cînd am venit, el scîncea. Mă gîndeam că e întuneric şi el e mic. Poate nu mă recunoaşte. Poate se teme. Poate vrea să fie mîngîiat. Stă toată ziua singur. A slăbit un pic cîinele meu. E aşa de frumuşel, dar parcă nu-i ajunge ceva. Nu înţeleg ce.

Îmi linge mîna cu atîta plăcere şi se uită în ochii mei de parcă m-ar înţelege. El ştie că am probleme. Şi totuşi e atît de mic şi nu mă poate ajuta.

Eu nu ştiu ce face el cît eu nu-s acasă. Nu îl văd cum creşte. E trist. Dacă ar vorbi ce mi-ar spune ?!

ALUZIE. COPILUL NU E UN CÎINE. UNII UITĂ CĂ AU COPII ACASĂ.

PS: "Nu am copii, dar am un cîinişor . Nu ştiu ce simt acei care îşi văd copii tot atît de rar cum îl văd eu pe ZuZu . "

Inapoi

Nu demult am afirmat ceva "Scriu rar pe blog si posibil ca atunci cand o voi face, voi avea noptile pentru asta"

Ar trebui sa dorm. Azi a fost o zi plina. Putine si multe totodata. Parca a inceput incet. Am ajuns cu jumate de ora inainte dimineata, dar am asteptat jumate de ora sa ajung acasa seara. Am trecut prin sentimente de tipul celor care te napadesc pe 1 septembrie. Nu am lasat in urma nimic si nici nu privesc inapoi cu nostalgie. Da, a fost frumos, dar imi place ce traiesc acum. Nu vreau inapoi nici facultatea, vreau doar sa termin masteratul. Poate as vrea inapoi doar anii, dar nici asta nu-mi doresc acum. Ce pot sa vreau acum?!

sa dau timpul cu 5 ore inapoi

Facut ceva . Nu e grav. Dupa aia totul a mers rau. Nici decizii corecte, nici pasi corecti, nici atitudine corecta. Totul pe dos. Poate exista undeva un echilibru inauntru meu si el a fost rasturnat.

Sa spui ca-s inger, nu poti. Se vad si coarnele cateodata. Si totusi as vrea sa dau timpul cu 5 ore inapoi.